Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune ale statului român.
Care sunt preemptorii?
Monumentele istorice pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale.
Care este procedura de notificare?
Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenționează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea privind intenția de vânzare.
Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor transmit Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea, documentația și propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora.
În cazul în care Ministerul Culturii și Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor nu își exercită dreptul de preemțiune în termenul de 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
Comunicările privind neexercitarea dreptului de preemțiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situațiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.
Care este termenul de preempțiune?
Termenul de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor.
Care sunt efectele exercitării dreptului de preempțiune?
Dacă se dispune exercitarea dreptului de preempțiune, Direcția patrimoniu cultural informează serviciul public deconcentrat, Direcția achiziții, administrativ și investiții, notifică proprietarul cu privire la demararea procedurii de negociere în vederea cumpărării imobilului respectiv.
În vederea negocierii, ministrul culturii desemnează prin ordin o comisie de negociere, iar în cazul în care părțile cad de acord în cadrul negocierilor, contractul de vânzare-cumpărare se încheie în fața notarului public.
Ce se întâmplă dacă preemptorii nu doresc să cumpere monumentul istoric?
În cazul în care Ministerul Culturii și Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor nu își exercită dreptul de preemțiune în termenul de 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
În mod similar, dacă încetarea sau încheierea negocierilor se finalizează fără cumpărare, dreptul de preempțiune se consideră a nu fi fost exercitat de către Ministerul Culturii, urmând ca prin grija Direcției patrimoniu cultural să i se comunice proprietarului bunului imobil neexercitarea dreptului de preempțiune și notificarea acestuia asupra faptului că exercitarea dreptului de preempțiune se transferă autorităților publice locale.
Dacă nici autoriățile publice locale nu își exercită dreptul de preemțiune, vânzătorul va fi înștiințat că vânzarea este liberă. Înștiințarea va prevedea obligația proprietarului monumentului istoric de a stipula expres în contractul de vânzare, pe care urmează să îl încheie, calitatea de monument istoric a imobilului, de a informa cumpărătorul asupra obligației de folosință a monumentului istoric și de a informa serviciul public deconcentrat despre schimbarea proprietarului.
Care este sancțiunea pentru nerespectarea dreptului de preempțiune?
Nerespectarea de către vânzător a obligației de a notifica Ministerul Culturii și Cultelor arătate în oferta de vânzare atrage nulitatea absolută a vânzării.
